11 definiții pentru curteană
din care- explicative (3)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
CURTEAN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană care îndeplinea o anumită slujbă pe lîngă un domnitor, sau un nobil, avînd un anumit rang și care locuia chiar la curtea domnească; boier sau boieroaică făcînd parte din suita domnitorilor. V. sfetnic. Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. 2. (Învechit; mai ales la pl.) Oștean depinzînd de o curte domnească, fiind împămîntenit pe un lot mic de pămînt în schimbul serviciului militar. Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURTEAN ~eană (~eni, ~ene) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita acestuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curteană s. f., g.-d. art. curtenei; pl. curtene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curteană s. f., g.-d. art. curtenei; pl. curtene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curteană s. f., g.-d. art. curtenei; pl. curtene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curtean.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURTEAN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURTEAN s. v. argat, slugă, viteaz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURTEAN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~ii lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curtean s. v. ARGAT. SLUGĂ. VITEAZ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
curtean, curtenisubstantiv masculin curteană, curtenesubstantiv feminin
- 1. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toți curtenii și toate curtenele intrară numaidecît pe rînd, și se așezară binișor, în tăcere, fiecare după treapta sa. CARAGIALE, P. 132. DLRLC
- Cind au întîlnit pe ceilalți curteni și pe împărăteasa, au zis că fratele lor a plecat mai nainte la moșia sa. POPESCU, B. IV 16. DLRLC
- Împărat slăvit e codrul... împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
- Curteni sau ciocoi de curți să cheamă, Soi de oameni vicleni, fără lege Învîrtiți, șireți și plini de intrige. BUDAI-DELEANU, Ț. 356. DLRLC
- 1.1. Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se coboară-o mîndră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
-
-
etimologie:
- Curte + sufix -ean. DEX '98 DEX '09