CURTEÁN, -Ă, curteni, -e, s. m. și f. Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran. ♦ (Înv.; la m.) Oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii. – Curte + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEÁN ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. 1) Nobil care avea anumite servicii la curtea unui suveran sau care făcea parte din suita acestuia. 2) (în Moldova medievală) Oștean care primea de la domnie un lot de pământ în schimbul serviciului militar. /curte + suf. ~ean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEÁN s. (înv.) curtezan, dvorean, dvorelnic, dvorenin, (înv., în Țara Românească) roșu. (Un monarh și ~enii lui.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURTEÁN s. v. argat, slugă, viteaz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curteán s. m., pl. curténi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curteán m., pl. enĭ (d. curtea domnească). Curteniĭ eraŭ un fel de slujitorĭ domneștĭ (ca și călărașiĭ) organizațĭ militărește și împărțițĭ în căpităniĭ pe județe. Eĭ posedaŭ sate și moșiĭ micĭ. Uniĭ abea [!] aveaŭ o casă. (Giur. 8). Eĭ constituĭaŭ garda călare a curțiĭ domneștĭ moldoveneștĭ, formată în Țara Românească de roșĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 359). V. căminar și vornic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink