curtare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: curta] 1-3 Încercare de a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea cuiva Vz curte (31).

CURTARE s.f. Acțiunea de a curta. [< curta].

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

curta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: curte] A fi plin de amabilitate pentru a câștiga simpatia, favoarea sau dragostea cuiva Si: (înv) curtarisi, curteni,

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser).

CURTA, curtez, vb. I. Tranz. (învechit) A face curte (unei femei). Jupîn Dumitrache crede, și crede și Chiriac, că Rică o «curtează» pe Veta. IBRĂILEANU, S. 51. Ea știe că o curtează [Mișu] de atîta vreme. CARAGIALE, S. U. 45.

CURTA vb. I. tr. A face curte unei femei, a căuta să-i cîștigi favoarea, simpatia, dragostea. [După fr. courtiser].

CURTA vb. tr. a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, simpatia, dragostea. (după fr. courtiser)

A CURTA ~ez tranz. (femei) A trata cu atenție deosebită pentru a câștiga favoarea, simpatia sau dragostea. /Din curte

curtá v. a face curte.

*curtéz v. tr. (d. curte, după fr. courtiser. Fac curte, curtenesc, daŭ atențiune (femeilor).

curtare s. f., g.-d. art. curtării; pl. curtări

curta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curtez, 3 curtează; conj. prez. 1 sg. să curtez, 3 să curteze

curta (a ~) vb., ind. prez. 3 curtează

curta vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curtează

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

CURTA vb. (înv.) a curteni. (A ~ o fată.)

Pterostylis curta R. Br. Specie care înflorește vara. Flori terminale, solitare, albicioase cu dungi verzi, în formă de coif, cu vîrful verde, petalele exterioare laterale cu vîrfuri foarte lungi. Frunze dispuse în rozetă, scurt-pețiolate, eliptice, lungi de 2-3 cm. Plantă de cca 14 cm înălțime.