12 definiții pentru cursivitate
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURSIVITATE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.
CURSIVITATE s. f. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. – Cursiv + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cursivitate sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr 120, 14 / Pl: ~tăți / E: cursiv + -itate] 1-3 Caracterul fluent al scrierii, al vorbirii, al formării ideilor. 4 Aspectul cursiv (3) al unui text scris sau tipărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURSIVITATE s. f. Caracterul cursiv (1) al vorbirii, al scrierii sau al formulării ideilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURSIVITATE s.f. Caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. [< cursiv + -itate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CURSIVITATE s. f. caracterul cursiv al vorbirii, al scrierii, al formulării ideilor. (< cursiv + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CURSIVITATE f. Însușire, calitate a vorbirii sau a stilului de a fi cursiv. [G.-D. cursivității] /cursiv + suf. ~tate
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cursivitate s. f., g.-d. art. cursivității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cursivitate s. f., g.-d. art. cursivității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cursivitate s. f., g.-d. art. cursivității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURSIVITATE s. v. fluență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cursivitate s. v. FLUENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CURSIVITATE s. f. (< cursiv, -ă + suf. -itate): caracteristică a citirii, scrierii și vorbirii, însușirea acestora de a fi cursive.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cursivitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: fluență
etimologie:
- Cursiv + sufix -itate. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.