opțiuni
  • info

21 de definiții pentru cursiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURSIV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.

CURSIV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgător, ușor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tipărit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.

cursiv, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 459 / Pl: ~i, ~e / E: fr cursif] 1-2 a (D. scriere sau vorbire) Curgător. 3 a (D. caracterele de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta Si: italic. 4-5 sn, a (Text) tipărit cu caractere de tipar cursive Si: italic.

CURSIV, -Ă, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire) Curgător, ușor, fluent. Scris cursiv. Vorbire cursivă. ◊ (Adverbial) Vorbește cursiv mai multe limbi străine. 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mînă, aplecat spre dreapta; italic. Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU, S. I 459. ◊ (Substantivat) Exemplele din acest dicționar sînt tipărite cu cursive.

CURSIV, -Ă adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgător, fluent, ușor. 2. (Despre caractere de literă) Aplecat către dreapta; care imită scrisul de mînă; italic. [< fr. cursif].

CURSIV, -Ă I. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, ușor. II. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic. III. s. n. material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)

CURSIV1 ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitând scrisul de mână. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSIV2 adv. (despre stil sau vorbire) Fără efort; fluent; curent; curgător. /<fr. cursif, lat. cursivus

CURSIV3 ~ă (~i, ~e) (despre stil sau vorbire) Care se caracterizează prin fluență, lipsă de efort; curgător; curent; fluent. /<fr. cursif, lat. cursivus

cursiv a. 1. scris repede: scrisoare cursivă; 2. pl. (la tipar) litere puțin aplecate.

*cursív, -ă adj. (fr. cursif, mlat. cursivus, d. lat. cursus, alergat). Se zice despre felu de litere puțin aplecate cu care scriem obișnuit și cele aplecate în tipografie: litere cursive. Curent, care se desfășoară (curge) ușor: vorbire cursivă. Adv. Cu litere cursive: a scrie cursiv. Curent: a vorbi cursiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cursiv adj. m., pl. cursivi; f. cursivă, pl. cursive

cursiv adj. m., pl. cursivi; f. cursivă, pl. cursive

cursiv adj. m., pl. cursivi; f. sg. cursivă, pl. cursive

cursiv.

cursivă (literă) s. f., g.-d. art. cursivei; pl. cursive

cursivă (literă) s. f., g.-d. art. cursivei; pl. cursive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURSIV adj. v. fluent.

CURSIV adj. (TIPOGR.) italic, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)

CURSIV adj. italic, (înv.) curent. (Caracter ~ de literă.)

cursiv adj. v. FLUENT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CURSIV, -Ă adj. (< fr. cursif): în sintagmele literă cursivă, scriere cursivă și vorbire cursivă (v.).

Intrare: cursiv
cursiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursiv
  • cursivul
  • cursivu‑
  • cursivă
  • cursiva
plural
  • cursivi
  • cursivii
  • cursive
  • cursivele
genitiv-dativ singular
  • cursiv
  • cursivului
  • cursive
  • cursivei
plural
  • cursivi
  • cursivilor
  • cursive
  • cursivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cursiv, cursivăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Despre scriere sau vorbire: curgător, fluent, ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: curgător fluent ușor
    • format_quote Scris cursiv. Vorbire cursivă. DLRLC
    • format_quote Vorbește cursiv mai multe limbi străine. DLRLC
  • 2. (Despre caractere de tipar) Care imită scrisul de mână, aplecat spre dreapta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: curent italic
    • format_quote Gravat cu litere latine cursive fine. ODOBESCU, S. I 459. DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat feminin Caracter de literă tipografică înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână. MDN '00
      • format_quote Exemplele din acest dicționar sunt tipărite cu cursive. DLRLC
    • 2.2. (și) substantivat feminin Text tipărit cu caractere de tipar cursive. DEX '09 DEX '98
    • 2.3. (și) substantivat neutru Material publicistic de proporții reduse, scris fluent și cules cu astfel de caractere. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.