opțiuni
  • info

4 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURSIER, cursieri, s. m. Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

cursier sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 205 / Pl: ~i / P: ~si-er / E: fr coursier] (Frî) 1 Armăsar. 2 Cal de curse2 (6).

CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism) Armăsar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

CURSIER, cursieri, s. m. (Franțuzism învechit) Cal falnic. Pintenii-mi d-oțel împinteneau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252. Se ținea de coama cursierului. NEGRUZZI, S. I 42. – Pronunțat: -si-er.

CURSIER s.m. Armăsar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].

CURSIER, -Ă I. adj., s. f. (bicicletă) de curse. II. s. m. 1. armăsar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage un ax spre înainte. (< fr. coursier)

cursier s. m. (fig.) Comisionar ◊ „[...] acest integru și devotat «cursier al luminii» din lucrețianul marș al torțelor [...]” Sc. 7 XII 83 p. 4 (din fr. coursier; DEX, DN3 – alt sens)

cursier m. (galicism) cal mare și frumos: o surdă nechezare de ageri cursieri BOL. (= fr. coursier).

*cursiér m. (fr. coursier, d. cours, cu înț. de course, alergătură. V. corsar). Poet. Caĭ de călărie saŭ de bătălie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cursier (cal de curse) (desp. -si-er) s. m., pl. cursieri

cursier (-si-er) s. m., pl. cursieri

cursier s. m. (sil. -si-er), pl. cursieri

Intrare: cursier (adj.)
cursier3 (adj.) adjectiv
  • silabație: cur-si-er info
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
  • cursieră
  • cursiera
plural
  • cursieri
  • cursierii
  • cursiere
  • cursierele
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
  • cursiere
  • cursierei
plural
  • cursieri
  • cursierilor
  • cursiere
  • cursierelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cursier (cal)
cursier1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: cur-si-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursieri
  • cursierii
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursieri
  • cursierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cursier (persoană)
cursier1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: cur-si-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursieri
  • cursierii
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursieri
  • cursierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cursier (tun)
cursier2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: cur-si-er info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cursier
  • cursierul
  • cursieru‑
plural
  • cursiere
  • cursierele
genitiv-dativ singular
  • cursier
  • cursierului
plural
  • cursiere
  • cursierelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cursier, cursierăadjectiv

  • 1. De curse. MDN '00
etimologie:

cursier, cursierisubstantiv masculin

  • 1. Armăsar, cal de curse. DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Cal falnic. DLRLC
    • format_quote Pintenii-mi d-oțel Împinteneau cursieru-mi în luptă și măcel. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Se ținea de coama cursierului. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
etimologie:

cursier, cursierisubstantiv masculin

etimologie:

cursier, cursieresubstantiv neutru

  • 1. Tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage în ax spre înainte. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.