2 definiții pentru curmățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curmățel sm [At: DA / Pl: ~ei / E: curmat1 + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Vrăbiuță (1-2).
curmățél, -ícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cu mînile curmate de grăsime: copil curmățel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: curmățel
curmățel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.