2 definiții pentru curmăni
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curmăni vt [At: VÎRCOL, V. / Pzi: ~nesc / E: curmăn > curm1 + ~an, cf ucr курман] (Reg) 1 A curma1 (1). 2 (D. sfoară, curea etc.) A lăsa o urmă în piele, acolo unde a fost legată sau ținută.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
curmăni, curmănesc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: curmăni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)