CORLĂ, corle, s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și în iazurile cu stuf; găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus). – Et. nec.

corlă² sf [At: MARIAN, O. II, 353, ap. COSTINESCU / V: cur~ / Pl: ~le / E: nct] (Orn) Pasăre din familia galinudelor, cu penaj măsliniu pe spate și cenușiu pe pântece, care trăiește în bălțile cu stuf (Gallinula chloropus) Si: găinușă, găinușa-de-baltă, găinușa-de-apă, găinuță. 2 (Orn) Cufundar. 3 (Om) Cufundar-cucuiat. 4 (Trs; fig) Femeie vagaboandă.

corlă¹ sf [At: I. CR. III, 302 / Pl: coarle / E: ns cf mg karlat] (Reg) 1 Adăpost pentru vite Cf țarc. 2 Colibă ciobănească.

CORLĂ, corle, s. f. Pasăre acvatică migratoare, de mărimea unui porumbel, care trăiește în bălțile și iazurile cu stuf: găinușă-de-baltă (Gallinula chloropus). – Et. nec.

CORLĂ, corle, s. f. Numele unei păsări acvatice și migratoare care seamănă cu găinușa domestică și trăiește în bălțile și iazurile cu stuf (Gallinula chloropus); găinușă-de-baltă, găinușă-de-apă, cufundar.

CORLĂ ~e f. Pasăre acvatică, de talie mijlocie, care trăiește în stufărișuri; găinușă-de-baltă. /Orig. nec.

corlă f. un fel de găinușă de apă (Colymbus). [Onomatopee ca și fr. courlis și it. chiurlo].

corlă f. Mold. țarc de vite: grajduri și corle pentru vite. [Formă trasă din corlată].

1) córlă f., pl. e (cp. cu it. chiurlo, chiurli, fr. corlieu, corli, courlieu, courlis id.). Un fel de becață care trăĭește pe malu apelor (numenius [orĭ scólopax] arquatus). – Și curlă (cp. cu rut. kurlú, strigătu cocoruluĭ, și rus. kurlán, un fel de bîtlan).

2) córlă f., pl. e (d. corlată). Nț. Colibă.

curlă sf vz corlă

cúrlă, V. corlă.

corlă s. f., g.-d. art. corlei; pl. corle

corlă s. f., g.-d. art. corlei; pl. corle

corlă s. f., g.-d. art. corlei; pl. corle

CORLĂ s. v. găinușă-de-baltă.

CORLĂ s. (ORNIT.; Gallinula chloropus) găinușă-de-baltă, (reg.) găinuță.

corlă², corle, s.f. (reg.) 1. numele unei păsări acvatice cu pene măslinii-închise pe spate și cenușii pe pântece; curlă, găinuță, găinușă, pescar. 2. femeie vagaboandă.

corlă¹, corle, s.f. (reg.) adăpost primitiv pentru vite; poiată de nuiele; șură de scânduri; țarc, colibă, adăpost, târlă.