curjúmă, V. hurjumă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hurjúmă și urjúmă și (Prah.) curjúmă f., pl. e (cp. cu turc. kuršun, glonț, adică „alice, fărmăturĭ”). Munt. Trans. Fărmătură [!] de pîne [!]. Fig. Poreclă celor zgîrcițĭ (care nu lasă să se peardă [!] nicĭ măcar o fărmătură!): Măĭ hurjumă! În Mold. rar eurjúnă, pl. ĭ și e. V. hucĭum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink