CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĩu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚRIU n. Element radioactiv sintetic. /<fr. curium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURIU [CÜ-RIU] s. n. element radioactiv sintetic din grupa actinidelor. (< fr. curium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

curiu s. n. [pron. cüriu], art. curiul; simb. Cm
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CÚRIU (‹ fr. {i}; {s} Curie) s. n. Element chimic (Cm; nr. at. 96, m. at. 247), radioactiv, transuranic, din familia actinoidelor. Metal de culoare argintie. A fost obținut (1944) de chimiștii americani G. Th. Seaborg, A. Ghiorso ș.a., prin bombardarea plutoniului-239 cu particule α.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink