11 definiții pentru curieră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURIER, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2,3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

CURIER, -Ă, (1) curieri, -e, s. m. și f., (2) s. n., (3) curiere, s. n. 1. S. m. și f. Factor poștal. ♦ Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. ♦ Ștafetă. 2. S. n. (Înv.) Corespondență care se trimite sau se primește deodată; poștă. 3. S. n. (Înv.) Nume dat unor publicații periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicații. [Pr.: -ri-er] – Din fr. courrier.

CURIER, -Ă s.m. și f. 1. Factor poștal; cel care transportă corespondența, mesajele unei instituții. ◊ Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. ♦ Ștafetă. 2. Transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ♦ Scrisorile expediate sau cele care sosesc undeva. ♦ Cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. [Pron. -ri-er. / < fr. courrier, cf. it. corriere, germ. Kurier].

CURIER, -Ă I. s. m. f. cel care transportă la destinație corespondență, mesaje etc.; factor poștal. ◊ ștafetă. II. s. n. 1. transportul scrisorilor, al ziarelor etc. ◊ scrisorile expediate sau primite deodată. 2. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care servește la transportul corespondenței sau asigură un serviciu comercial regulat. 3. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă. (< fr. courrier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curie (persoană) (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. curierei; pl. curiere

curie (persoană) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. curierei; pl. curiere

curie (persoană) s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. curierei; pl. curiere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURIER s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)

CURIER s. v. factor, poștar, poștaș, poștă.

CURIER s. mesager, ștafetă, (înv. și reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poștă, tabelar, tătar, vătășel. (A sosit un ~ călare.)

curier s. v. FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ.

Intrare: curieră
  • silabație: cu-ri-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curie
  • curiera
plural
  • curiere
  • curierele
genitiv-dativ singular
  • curiere
  • curierei
plural
  • curiere
  • curierelor
vocativ singular
  • curie
  • curiero
plural
  • curierelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curier, curierisubstantiv masculin
curie, curieresubstantiv neutru, substantiv feminin

  • 1. Factor poștal. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Persoană (în serviciul unei instituții) însărcinată să ducă la destinație corespondență, mesaje etc. DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. Curier diplomatic = funcționar la Ministerul de externe care duce poșta diplomatică. DN
    • 1.2. Ștafetă. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: ștafetă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.