CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURELÚȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curelúșă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia și dansu). – În vest -ușe, pl. tot e saŭ ĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink