curélnic, curélnice, s.n. (reg.) 1. plasă mică legată de capătul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. coteț de găini.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curélnic, V. curuĭac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

curuĭélnic (Meh.) și curélnic (Ban.) n., pl. e (bg. kurelnik). Curuĭac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink