13 definiții pentru curelar
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURELAR, curelari, s. m. Persoană specializată în confecționarea curelelor sau a hamurilor etc. și la întreținerea lor. – Curea + suf. -ar.
curelar sm [At: LB / Pl: ~i / E: curele + -ar] Meșter care face sau repară curele (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURELAR, curelari, s. m. Meșter care face și întreține curele, hamuri și alte articole de piele. – Curea + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
CURELAR ~i m. Meșter care face obiecte din piele (curele, hamuri etc.). /curea + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curelar m. cel ce face curele sau hamuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curelár m. (d. curea, curele. Cp. cu văpselar). Fabricant saŭ vînzător de curele și hamurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curălar sm vz curelar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POCLUȘ s.m. (Criș.) Curelar. Era domnul Isus în Viftaniia în casa lui poclușu Simon. MISC. SEC. XVII, 13r. Etimologie: poclă + suf. -uș.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curelar s. m., pl. curelari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
curelar s. m., pl. curelari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curelar s. m., pl. curelari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURELAR s. (Transilv.) sighiartău, (prin Ban. și Transilv.) soaclăr.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURELAR s. (Transilv.) sighiartău, (prin Ban. și Transilv.) soaclăr.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
curelar, curelarisubstantiv masculin
- 1. Persoană specializată în confecționarea curelelor sau a hamurilor etc. și la întreținerea lor. DEX '09sinonime: sighiartău soaclăr
etimologie:
- Curea + sufix -ar. DEX '98 DEX '09