CURDUC 👉 CORDUC.

curduc n. V. corduc.

curdúc, V. corduc.

CORDUC, CURDUC sbst. 🐕 Boală a vitelor mari cornute, caracterizată prin înscorțoșarea limbii: curducul se vindecă cu usturoiu pisat amestecat în păcură (DRĂGH.) [rut.].

corduc (curduc) n. Mold. înscorțoșarea sau curmarea limbei (la vite). [Rut, KORDĬUK].

cordúc și curdúc n., pl. e (rut. kordĭuk). Mold. Un fel de bubă supt limba vitelor cornute.