CURCUMA s. f. plantă din sud-estul Asiei, al cărei rizom conține o feculă ușor digerabilă. (< fr., sp. curcuma)

curcumă sf [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: fr curcuma] Șofran de India.

curcumă f. plantă cu rădăcina galbenă și cu mirosul de șofran, întrebuințată de boiangii.

*cúrcumă f., pl. e (sp. it. cúrcuma, d. ar. kurkum, șofran; fr. curcuma). O plantă erbacee vivace din regiunile tropicale ale Asiiĭ, Africiĭ și Americiĭ. (Din rădăcina eĭ se scoate o féculă comestibilă, ĭar dintr’o specie a eĭ se scoate o substanță colorantă galbenă). V. zerdiceaf și jolteală.

+curcuma s. f., g.-d. art. curcumei

CURCÚMA s.f. Condiment de culoare galbenă, obținut prin măcinarea rădăcinii de curcuma (Curcuma domestica), utilizat mai ales drept colorant alimentar natural (în pastă de muștar, în amestecuri de condimente sau ca înlocuitor al șofranului).

CURCUMA L., CURCUMA, fam. Zingiberaceae. Gen originar din Asia tropicală, India, pînă în Indonezia, Australia, cca 54 specii cu rizom gros, bulbos. Frunze mari, flori, cîte 2 sau mai multe, în fiecare bractee. Inflorescență în formă de con, buză lată, staminoizii laterali în formă de petală concrescuți cu staminele, antere cu un pinten la bază. Fruct, o capsulă rotundă (învelit de bractee) cu 3 loji.