2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic datorat refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria).Cf. lat. curvus „îndoit”, „curb”, concurvare „a îndoi”.

curcubeu sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I 46/21 / V: (reg) cuculbău, cucurbeu, culcubău, ~bău, ~bei, ~bel / Pl: ~eie, (rar) ~eiuri / E: nct] 1 Fenomen optic care se datorează refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor dispersat pe cer Si: curcubiță. 2 Fascicul de raze luminoase care apar noaptea pe cer. 3 (Bot; reg) Plantă cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari roșu-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria) Si: curcubea (2), curcubetă (6). 4 (Bot; reg) Neghină (Agrostemma githago) 5 (Bot; reg) Pir-gros (Cynodon dactylon).

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria).Et. nec.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. Fenomen datorat refracției luminii solare în picăturile de apă din atmosferă, avînd aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. Curcubee subțiri tremură în pulberea străvezie a stropilor bătuți de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. Cînd plouă, vara, cîteodată Un brîu de foc pe cer s-arată, Iar noi îi zicem curcubeu. COȘBUC, P. I 125. ◊ Fig. Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu: Dreptate, Pace, Libertate. BENIUC, V. 129. Tu împletești în curcubee Comoara lacrimilor noastre Și cel mai scump nisip tu-l duci În vadul Dunării albastre. GOGA, P. 16. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori nopatea pe bolta cerească. V. halo. Pe ceruri se înalță curcubeele de noapte. EMINESCU, O. I 142. – Pl. și: curcubeuri (DRAGOMIR, S. 28), (s. m.) curcubei (ALECSANDRI, P. III 6).

CURCUBEU ~e n. Fenomen optic având aspectul unui arc multicolor, care se produce în atmosferă datorită refracției luminii solare în picăturile de apă dispersate în aer, după ploaie. /<lat. curcus + bibit

curcubeu n. 1. arc mare luminos ce s’arată pe cer, format din arcuri de diferite colori, totdeauna dispuse în aceeaș ordine: curcubeul e produs prin resfrângerea razelor soarelui în picăturile de apă ale norilor; 2. Bot. barba împăratului (viorea de mai multe colori). [Și cucurbeu – lat. *CONCURVUS, arcuit, și beu: curcubeul e arcul ce soarbe ploaia (cf. ARCUS BIBIT, la Plaut), după o credință populară foarte răspândită].

curcubéŭ n., pl. eĭe (din cocobelcĭ și cobelcĭ, „melc, culbec” și „un fel de peptănătură femeĭască în formă de coarne”, din care s’aŭ dezvoltat var. culcubăŭ, cuculbăŭ (Trans.), cucurbăŭ, cocîrbăŭ și curcubăŭ [nord], înț. pmt. e „rătund, răsucit, curb”. D. rom. vine rut. korkobéč, a. î., kulĭbáka, pol. kulbaka, șa, care e un lucru curb, rus. kulebĕáka, un fel de mîncare de pește umplut saŭ învălătucit, litv. kulbonkas, cerbice, lemnu curb al juguluĭ. Bern. 1, 641. V. culbec. Munt. Mold. sud. Un meteor în formă de arc cu cele șapte colorĭ care rezultă din refracțiunea și reflexiunea razelor solare pe nourĭ. S. m. Numele uneĭ florĭ numite și barba împăratuluĭ și (Trans.) neghină de grădină. Acest meteor, cel maĭ frumos fenomen al luminiĭ, anunță pur și simplu că soarele, fiind la orizont la o înălțime potrivită, îșĭ aruncă razele pe un nour opus care se risipește în ploaĭe. Decĭ, cînd te uițĭ la curcubeŭ, eștĭ cu spatele la soare și eștĭ între el și nour. Colorile curcubeuluĭ sînt: violet, sineliŭ, albastru, verde, galben, portocaliu și roș. – În biblie, curcubeu e semnu împăcăriĭ dat de Dumnezeŭ luĭ Noe după diluviŭ. Vechiĭ Grecĭ ziceaŭ că e cingătoarea Iridiĭ, anunțătoarea zeilor.

PEȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nicio vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi disperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-fierăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta e cu totul altceva. 3. (Astron.; n. pr. pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ♦ Una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curcubeu s. n., art. curcubeul; pl. curcubeie

curcubeu s. n., art. curcubeul; pl. curcubeie

curcubeu s. n., art. curcubeul; pl. curcubeie

pește-auriu (pește) s. m., pl. pești-aurii

!pește-auriu (specie de pești) s. m., pl. pești-aurii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURCUBEU s. v. iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir-gros.

CURCUBEU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoșele (pl.), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.

curcubeu s. v. IARBA-CÎINELUI. PIR-DE-ȚELINĂ. PIR-GROS.

CURCUBEU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brîul-cerului, brîul-Cosînzenii, brîul-lui-Dumnezeu, brîul-Maicii-Domnului, brîul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoșele (pl.), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curcubeu (curcubeie), s. n.1. Fenomen optic datorat refracției, cu aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. – 2. Iris, spectru solar. – 3. Plantă (Cynodon dactylon). – 4. Plantă (Lychnis coronaria). – Var. curcubeu (s. m.), curcubei, curcubel, curcubău. Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius „încovoiat”, cuvînt care apare în forma sa m., cucurvior, la San Jerónimo (cf. Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae „coardă de alfă” › ven. curcuma și de aici ngr. ϰουρϰούμα; cf. și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458. Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovévere; cf. Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvîntului prin lat. bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un lat. *arcuscombibulus (cf. REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu-*arcurcubeu*acurcubeu). Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în rom. bebea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cît de puțin normală este această compunere în rom. După Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gîndea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym. Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curcubeu, curcubeie, s.n. – (mit.) În tradițiile maramureșene, curcubeul e un fenomen atmosferic personificat, capabil să soarbă apele râurilor și să genereze apoi ploaia. Mai este văzut ca un „calendar de apă”, care prefigurează viitoarele recolte agricole: „Curcubeul se vede un cerc mare pe cer care iese dintr-o apă mare la un capăt și celălalt capăt este în altă apă mare. Sorbește din amândouă apele. Sorbește până se umflă și atunci se ridică și se varsă ploaia din curcubeu. La noi be din apa Vișeului și din Iza. Sorbește cât îi trebuie în amândouă capurile. După ce s-a umflat, atunci s-a desfăcut și zice că plouă. Ziceau bătrânii, așa, când se uitau la culorile acelea și vedeau din care-i mai multă. Dacă este verde multă culoare, ziceau că-i fânață și va fi iarbă multă, de-i galben, îi grâu mai mult. De-i roșu, e porumb mult în anul acela” (Ion Ungureanu Tomșa, 84 ani, Rozavlea, cf. Bilțiu, 1999: 78-79). – Et. nec. (MDA); lat. *cucuvius „încovoiat” (DER); lat. *curvus „îndoit, curb” (Cipariu, Laurian, Cihac, Philippide, Densusianu, Tiktin, cf. DER; DEX); cuv. autohton (Philippide). Cuv. rom. > ucr. korkobeč (Miklosich, Candrea, cf. DER).

cucurbău, s.n. – v. cuculbău („curcubeu”).

Intrare: curcubeu
curcubeu1 (pl. -ie) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubeu
  • curcubeul
  • curcubeu‑
plural
  • curcubeie
  • curcubeiele
genitiv-dativ singular
  • curcubeu
  • curcubeului
plural
  • curcubeie
  • curcubeielor
vocativ singular
plural
curcubeu2 (pl. -ee) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubeu
  • curcubeul
  • curcubeu‑
plural
  • curcubee
  • curcubeele
genitiv-dativ singular
  • curcubeu
  • curcubeului
plural
  • curcubee
  • curcubeelor
vocativ singular
plural
curcubel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cucurbău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubeu3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubeu
  • curcubeul
  • curcubeu‑
plural
  • curcubeuri
  • curcubeurile
genitiv-dativ singular
  • curcubeu
  • curcubeului
plural
  • curcubeuri
  • curcubeurilor
vocativ singular
plural
curcubei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curcubeu4 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubeu
  • curcubeul
  • curcubeu‑
plural
  • curcubei
  • curcubeii
genitiv-dativ singular
  • curcubeu
  • curcubeului
plural
  • curcubei
  • curcubeilor
vocativ singular
plural
Intrare: pește-auriu
pește-auriu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-auriu
  • peștele-auriu
plural
  • pești-aurii
  • peștii-aurii
genitiv-dativ singular
  • pește-auriu
  • peștelui-auriu
plural
  • pești-aurii
  • peștilor-aurii
vocativ singular
plural
pește-curcubeu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-curcubeu
  • peștele-curcubeu
plural
  • pești-curcubeu
  • peștii-curcubeu
genitiv-dativ singular
  • pește-curcubeu
  • peștelui-curcubeu
plural
  • pești-curcubeu
  • peștilor-curcubeu
vocativ singular
plural
pește-soare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-soare
  • peștele-soare
plural
  • pești-soare
  • peștii-soare
genitiv-dativ singular
  • pește-soare
  • peștelui-soare
plural
  • pești-soare
  • peștilor-soare
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curcubeu, curcubeiesubstantiv neutru

  • 1. Fenomen optic datorat refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Curcubee subțiri tremură în pulberea străvezie a stropilor bătuți de soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. DLRLC
    • format_quote Cînd plouă, vara, cîteodată Un brîu de foc pe cer s-arată, Iar noi îi zicem curcubeu. COȘBUC, P. I 125. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu: Dreptate, Pace, Libertate. BENIUC, V. 129. DLRLC
    • format_quote figurat Tu împletești în curcubee Comoara lacrimilor noastre Și cel mai scump nisip tu-l duci În vadul Dunării albastre. GOGA, P. 16. DLRLC
    • 1.1. Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe ceruri se înalță curcubeele de noapte. EMINESCU, O. I 142. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). DEX '09
etimologie:
  • cf. limba latină curvus „îndoit”, „curb”, concurvare „a îndoi”. DEX '09
  • curcus + bibit NODEX

pește-auriu, pești-auriisubstantiv masculin

  • 1. Pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic