opțiuni

3 definiții pentru curcitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corcitură sf [At: ZAMFIRESCU, R. 190 / V: cur~, cher~ / Pl: ~ri / E: corci2 + -itură] 1 Animal sau plantă provenită prin corcire Si: corciu1 (4). 2 (Prt) Bastard.

corcitúră f., pl. ĭ (d. corcit). Om saŭ animal corcit: catîru e o corcitură de ĭapă cu măgar. Fig. Iron. Amestecătură, ceva nehotărît, ceva care inspiră dispreț pin amestec: acest partid e o corcitură politică. – În vest cu-.

curcésc, -citúră, V. corc-.

Intrare: curcitură
curcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcitură
  • curcitura
plural
  • curcituri
  • curciturile
genitiv-dativ singular
  • curcituri
  • curciturii
plural
  • curcituri
  • curciturilor
vocativ singular —
plural —