CURBÉT s. v. străin, venetic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curbét (-ți), s. m. – Străin, venetic. Tc. gurbet „călătorie, emigrare” (Șeineanu, II, 143). Sec. XIX, înv. – Este dublet al lui curbăt, adj. (Mold., „corcit”), cf. alb. kurbat „țigan” (Scriban, Arhiva, 1912).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curbắt și -ét, -eátă adj., pl. ețĭ, ete (cp. cu turc. kurbiĭet, vecinătate, și cu alb. kurbét, călătorie, străinătate, Kurbát, Țigan, d. turc. gurbet, călătorie, de unde și bg. gurbet, străinătate, sîrb. Gurbet, Țigan). Mold. Corcit. Subst. Intermediar: între eĭ era un Curbet posomorît, un Lividi Nicolachi (Beld. 95).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink