CURBÁRE, curbări, s. f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. – V. curba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁRE s.f. Acțiunea de a (se) curba; arcuire, încovoiere. [< curba].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁRE s. 1. v. încovoiere. 2. v. îndoire. 3. v. aplecare. 4. v. flexiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curbáre s. f., g.-d. art. curbării; pl. curbări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A CURBÁ ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CURBÁ mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. și pl. curbeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*curbéz v. tr. (fr. courber). Fac curb, îndoĭesc, încovoĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink