CURĂȚÉNIE, curățenii, s. f. 1. Calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat. 2. Dereticare. 3. Purgativ, laxativ. – Curat + suf. -enie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURĂȚÉNIE ~i f. 1) Stare a ceea ce este curat; calitatea de a fi curat. ◊ A face ~ a deretica. 2) fig. Însușirea de a fi curat sufletește; cinste; puritate; sinceritate. 3) pop. Medicament care are calitatea de a curăța tubul digestiv; purgativ. /curat + suf. ~enie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURĂȚÉNIE s. 1. v. dereticare. 2. salubritate, (livr.) salubrizare. (Serviciul de ~; ~ orașului.) 3. v. puritate. 4. v. limpezime.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURĂȚÉNIE s. v. candoare, castitate, cinste, corectitudine, feciorie, incoruptibilitate, inocență, integritate, laxativ, lealitate, neprihănire, nevinovăție, onestitate, pudicitate, pudoare, purgativ, virginitate.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curățénie s. f. (sil. -ni-e), art. curățénia (sil. -ni-a), g.-d. art. curățéniei; pl. curățénii, art. curățéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curățénie f. (d. curat cu sufixu slav -enie). Calitatea lucruluĭ curat. Puritate. Medicament purgativ: a lua curățenie. Fig. Nevinovăție: curățenie de suflet. A face curățenie pin [!] casă, a o mătura, a o curăța.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IARBĂ-DE-CURĂȚÉNIE s. v. cucurig.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink