curînd adv. – 1. (Înv.) Fugind. – 2. Peste puțină vreme, îndată. – 3. Degrabă, repede. – 4. În scurt timp sau într-un viitor imediat sau apropiat. – 5. (Adj., înv.) Rapid, repede. – Mr. curundu, megl. curǫn. Lat. currendo, de la vb. cŭrrĕre, cf. cure (Pușcariu 455; Pascu, I, 73; DAR); cf., cu același sens ven. (a)corando, sicil. kurennu, friul. curind, comel. kurén. După Candrea, Éléments, 7, trebuie să se presupună var. lat. *currando, pentru a explica fonetismul rom.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

curî́nd, -ă adj. (lat. currĕndus, care trebuĭe să curgă, d. cúrrere, a curge). Vechĭ. De curîndă vreme, nu de mult timp; în curîndă vreme, în scurt timp. Azĭ. Adv. Peste puțin timp, de grabă: curînd (în curînd) a și sosit. De curînd, de puțin timp; pe curînd, pe un timp apropiat: s´a fixat plecarea pe curînd. Cît maĭ curînd, într´un timp cît maĭ apropiat. Maĭ curînd orĭ maĭ devreme, odată și odată. – Vechĭ (Ban. Trans.) și curund.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink