CUR, cururi, s. n. (Pop.) Șezut, popou. – Lat. culus.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUR s. v. anus, dos, fund, popou, șezut.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cur s. n., pl. cúruri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) cur n., pl. urĭ (lat. cûlus, it. sp. culo, fr. pv. cat. cul, pg. cu). Triv. Partea din apoĭ [!] a corpuluĭ animalelor. Fund: curu paharuluĭ. Coadă: curu căruțeĭ. Pupă: curu corăbiiĭ. Culată: curu tunuluĭ. Pl. m. curĭ (Iron.). Cur mare. A sta saŭ a ședea în cur, a ședea pe partea posterioară a corpuluĭ. Cur de găină, pecingine.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) cur, a -á v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît [!] d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele´n vine]).
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
3) cur, curs, a cúre v. intr. (ca și curg). Vechĭ. Alerg, mă duc. Azĭ. Hațeg. Alerg. Curg (GrS. 1937, 146 și 186).
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚRE vb. III v. curge.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CUR-DE-GĂÍNĂ s. v. pecingine.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CÚRE vb. v. alerga, curge, fugi, goni.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúre vb. III (înv.) 1. a alerga, a fugi; a se grăbi. 2. a curge. 3. a se rostogoli, a se înșira, a se întinde. 4. a se decolora. 5. a pica, a picura, a izvorî. 6. a se desprinde, a cădea. 7. a atârna, a spânzura. 8. a se îngrămădi, a năvăli, a năpădi. 9. a se desfășura, a se petrece, a se întâmpla, a decurge. 10. a trece, a se scurge. 11. a rezulta, a proveni, a deriva.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curá (-r, -át), vb. – 1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cúre (-r, -rs), vb. – 1. A fugi, a merge în goană. – 2. A curge un lichid. – 3. A se scurge, a ieși o secreție din corp. – 4. A se revărsa. – 5. A se scurge lichid dintr-un vas. – 6. A se îngrămădi, a năvăli, a se îmbulzi. – 7. A se risipi, a se întinde. – 8. (Înv.) A se dezvolta, a se produce. – 9. A se scurge, a trece. – 10. (Înv.) A rezulta, a proveni, a decurge. – 11. A cădea, a se vărsa, a se risipi. – 12. A recădea. – Var. cura. Mr. cur, curare, megl. cur. Lat. cŭrrĕre (Pușcariu 455; Candrea-Dens., 451; REW 2412; DAR); cf. it. correre, prov., cat., sp., port. correr, fr. courir. Cf. și curînd, curge. Este cuvînt înv., aproape complet substituit în literatură prin curge (totuși, mai sînt scriitori care preferă să scrie cură în loc de curge); însă este comun în limbajul popular. Asimilat în parte cu cura „a curăța”, prin intermediul var. Der. curător, adj. (care aleargă; curent); curătoare, s. f. (vas de lemn care servește la a transvaza vinul), se confundă cu der. identic de la cura „a curăța”; curător, s. n. (brînză în calup); curăre, s. f. (înv., scurgere; înv., spermă); curătură, s. f. (vas pentru a transvaza vinul); cursoare, s. f. (curs revărsare; diaree; trecere a timpului; decurs), cuvînt înv. (sec. XVII), pe care Candrea-Dens., 459 îl derivă direct din lat. cursoria; cursură (var. cursătură), s. f. (curs; revărsare; diaree), cuvînt înv., pe care DAR îl consideră că provine direct din lat. cursura; scure (var. scura), vb. (a curge, a se revărsa, a se scurge, a trece), pe care Candrea-Dens., 454 îl deduce din lat. excŭrrĕre; scursoare (var. scurs(ăt)ură), s. f. (scurgere; flux; puroi; drojdie, depunere); încura, vb. (a fugi, a face calul să fugă; despre cai, a alerga; refl., a se fugări, a se urmări vînatul), pe care Pușcariu Dacor., IV, 687 și DAR îl consideră der. de la un lat. *incurrare, factitiv de la currere, cf. Candrea-Dens., 463; încurătură (var. încurătoare), s. f. (cursă de cai; hipodrom). – Cf. cursă, curînd. Der. neol. curent, adj., din lat. correntem, fr. courant; curent, s. m.; curenta, vb. (a electrocuta); curs, s. n., din fr. cours; cursă, s. f., din fr. course; cursier, s. m. (armăsar), din fr. coursier, înv.; cursist, s. m.; cursiv, adj., din fr. cursif; cursivitate, s. f.; curier, s. m., din fr. courrier; curtier, s. m., din fr. courtier; curtaj, s. n., din fr. courtage.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) cúră pers. III d. cur 2.
Sursa: Scriban |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATRA CURA (lat.) grija neagră – Horațiu, „Ode”, III, 1, 40: „Post equitem sedet atra cura” („În spatele călărețului stă grija neagră”). Pe drumul vieții, moartea îl însoțește permanent oe om. V. și Il vivere è un correre alla morte.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte! expr. (glum. vulg.) la revedere!
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-l mânca în cur / în fund expr. (vulg.) 1. a fi indisciplinat. 2. a avea o stare de neastâmpăr, a fi agitat. 3. a fi imprudent, expunându-se unor riscuri inutile (de a fi mustrat, molestat, bătut etc.).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza
Sursa: Argou |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a mușca de cur (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a defăima (pe cineva), a calomnia (pe cineva). 2. a ironiza în continuu (pe cineva). 3. a cârti împotriva cuiva.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a omorî arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomană.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
Sursa: Argou |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se vârî ca musca-n curul calului / vacii expr. a interveni în mod inoportun (într-o discuție, într-o acțiune etc.).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură expr. (vulg.) v. a sta cu brațele încrucișate.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1. (d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și asuma un risc.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-și pune curul la treabă expr. (vulg.) a-și intensifica activitatea.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căzut în cur / în fund după (cineva / ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (față de cineva / ceva)
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cur pictat expr. (vulg, peior.) 1. om fricos. 2. diletant, ageamiu.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cur să nu expr. (vulg., glum.) cum să nu.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drum bătut și cur frecat expr. (vulg.) afacere nerezolvată; efort inutil; drum făcut de pomană.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni etc.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici!
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nas în cur expr. (glum., vulg.) v. nas (1).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
picat în cur / în fund (după cineva sau ceva) expr. (vulg.) care simte o atracție puternică (pentru cineva sau ceva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vezi că-ți pute curu’! expr. (adol., vulg.) minți!
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink