cuptór n., pl. oare (lat. coctorium). Boltă de zid de copt pînea [!] ș. a. Furnal de fabrică, de uzină. Conținutu unuĭ cuptor: doŭă cuptoare de pîne. Cuptor de cărămizĭ, cărămizĭ crude așezate așa în cît [!] să poată fi arse. S. m. Pop. Luna luĭ Ĭuliŭ. – Și cupteor (eo dift.) în Munt. Mold. și coptor în Munt. vest. (Teod. P. P. 272).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink