4 definiții pentru cupi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.

cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cupi (-pesc, -it), vb.1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cupi, cupesc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).

Intrare: cupi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupi
  • cupire
  • cupit
  • cupitu‑
  • cupind
  • cupindu‑
singular plural
  • cupește
  • cupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cupesc
(să)
  • cupesc
  • cupeam
  • cupii
  • cupisem
a II-a (tu)
  • cupești
(să)
  • cupești
  • cupeai
  • cupiși
  • cupiseși
a III-a (el, ea)
  • cupește
(să)
  • cupească
  • cupea
  • cupi
  • cupise
plural I (noi)
  • cupim
(să)
  • cupim
  • cupeam
  • cupirăm
  • cupiserăm
  • cupisem
a II-a (voi)
  • cupiți
(să)
  • cupiți
  • cupeați
  • cupirăți
  • cupiserăți
  • cupiseți
a III-a (ei, ele)
  • cupesc
(să)
  • cupească
  • cupeau
  • cupi
  • cupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)