10 definiții pentru «cupeu»   declinări

CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU ~ri n. 1) Cabină într-un vagon de cale ferată, având banchete pentru mai multe persoane; compartiment. 2) înv. Trăsură de lux, închisă, capra vizitiului fiind în exteriorul caroseriei; caretă. [Sil. cu-peu] /<fr. coupé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU s. trăsură închisă, (înv. și pop.) caretă. (Călătorea în ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉU s. v. compartiment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cupéu (cupéuri), s. n.1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cupéu s. n., art. cupéul; pl. cupéuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cupéŭ n., pl. urĭ (fr. coupé, adică „tăĭetură, despărțitură”, d. couper, a tăĭa). Trăsură închisă care are în lăturĭ cîte o ușă cu geam. Compartiment de vagon: cupeŭ de dame. – În Mold. și cupea, f., pl. ele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink