O definiție pentru cupelațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*cupelațiúne f. (fr. coupellation). Chim. O operațiune chimică al căreĭ scop e să separe pin foc metalele prețioase de aliajele lor. – Și -áție.
Intrare: cupelațiune
cupelațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||