CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cupelá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cupeléz v. tr. (fr. coupeller, d. coupelle, cupelă). Chim. Supun cupelațiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink