CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cupelá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉLĂ, cupele, s. f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. – Din fr. coupelle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉLĂ ~e f. Vas făcut din material refractar în care se face extragerea metalelor prin cupelație. /<fr. coupelle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉLĂ s.f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tăbăcită].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUPÉLĂ s. f. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelație. (< fr. coupelle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cupélă s. f., g.-d. art. cupélei; pl. cupéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cupélă f., pl. e (fr. coupelle, dim. d. coupe, cupă; lat. cupella și cuppella. V. cupă). Cupă mică. În chimie, vas p. cupelațiune făcut din oase calicinate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*cupeléz v. tr. (fr. coupeller, d. coupelle, cupelă). Chim. Supun cupelațiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink