CUPÁR, cupari, s. m. Dregător domnesc, în evul mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător. – Cupă1 + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cupár s. m., pl. cupári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cupár m. (d. cupă). Vechĭ. Paharnicu privat al domnuluĭ (pe cînd cel de la solemnitățĭ se numea „paharnic”).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink