CUNUNÍE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (Concr.) Cunună (3). ◊ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNUNÍE ~i f. 1) Ceremonie religioasă cu ocazia căsătoriei. 2) Cunună care se ține deasupra capetelor mirilor în timpul ceremoniei religioase. [Art. cununia; G.-D. cununiei; Sil. -ni-e] /a cununa + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNUNÍE s. 1. căsătorie, (pop.) nuntire, nuntit. (~ oficiată la biserica ...) 2. cunună, (reg.) pirostrie. (~ pentru miri.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cununíe s. f., art. cununía, g.-d. art. cununíei; pl. cununíi, art. cununíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cununíe f. (d. cunună. Cunună care se pune în capu mireluĭ și a [!] mireseĭ la biserică. Fig. Nuntă. Cu cununie, legitim: nevastă cu cununie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLOAREA-CUNÚNII s. v. curcubeu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink