6 definiții pentru cunti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cunti vr [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA / V: cum~ / Pzi: ~tesc / E: cf cunetăți] (Reg) A se familiariza.
cumti v vz cunti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cunti (-tesc, -it), vb. refl. – A se obișnui, a se familiariza. – Var. cunetăți. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cunti, cuntesc, vb. IV (reg.) a se îndătina, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui (cu ceva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cunti, cuntesc, (cumti, cumpti, încunti), vb. refl. – (reg.; înv.) A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). Termenul a circulat doar în Transilvania de Nord și Maramureș. Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei în var. cumpti, cu sensul de „a deprinde” (DRT, 2010). – Cf. cunetăți „a se așeza” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cunti, cuntesc, (cumti, încunti), vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu 1999: 131; Rozavlea). Atestat doar în Transilvania de Nord. – Et. nec.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|