contenit¹ sn [At: DA ms / V: ~tin~ / Pl: ~uri / E: conteni] 1 Contenire (1). 2 (Reg) Loc de pășune rezervat anumitor vite.

contenit², ~ă a [At: CORESI, LIT. I², 357 / V: ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: conteni] 1 Încetat. 2 Împiedicat. 3 Înfrânat. 4 Interzis. 5 Stăpânit.

contenít, -ă adj. (d. contenesc). Vechĭ. Rezervat, moderat, înfrînat, cumpătat: om contenit la toate (Cost.). – Și cu-.