CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. ♦ (Substantivat, f.) Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cunéiforme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNEIFÓRM ~ă (~i, ~e) și substantival Care este în formă de cui. Literă cuneiformă. ◊ Scriere cuneiformă sistem de scriere, la unele popoare din Orientul antic, cu litere în formă de cuie. [Sil. -ne-i-] /<fr. cunéiforme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNEIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cuneifórm adj. n., s. n. (sil. -ne-i-), f. cuneifórmă; pl. n. și f. cuneifórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cuneifórm, -ă adj. (d. lat. cúneus, cuĭ, și forma, formă). În formă de cuĭ, ca vechile litere ale Asirienilor, Perșilor și Mezilor. V. sfenoid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink