CUNCTÁTOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. [< lat. cunctator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUNCTÁTOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cunctátor s. m., adj. m. (sil. cunc-), pl. cunctátori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

FABIUS CUNCTATOR (Quintus Fabius Maximus) (c. 275-203 î. Hr.), general și om politic roman. În timpul celui de-al doilea război punic a aplicat împotriva armatei lui Hannibal tactica războiului de uzură, evitând lupta decisivă. După victoria asupra cartaginezilor de la lacul Trasimene (217 î. Hr.), a devenit dictator al Romei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink