20 de definiții pentru comând

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMÂND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).

COMÂND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).

comând2 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 182/28 / V: ~mandă, (rar) sf ~mandat, cum~ / Pl: ~uri/ E: comanda] 1 (Înv) Ofrandă. 2 Masă de pomenire a unui mort. 3 Praznic. 4 Mâncare care se servește la praznic. 5 (Mol) Bani, lucruri, haine, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. 6 (Reg, îf ~mandat) Afurisenie.

comând1 sn [At: GRAIUL I, 142 / Pl: ~uri / E: comandă] (Rar; reg) Ordin.

COMÂND ~uri n. pop. 1) v. COMÂNDARE. 2) Totalitate a celor adunate și păstrate de bătrâni pentru înmormântare. /v. a comânda

comând n. masă ce se dă întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat (îi se mai zice și pomană sau praznic): la masa morții voi să mâncați comândul AL. [Abstras din comândà].

COMÎND, cominduri, s. n. (Învechit) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mîncarea ce se servește la o astfel de masă. Hotărîrea ei e nestrămutată: tot ce are, pînă la sfîrșit va da la alții: numai banii de comînd și-i va opri. SADOVEANU, O. III 470. Ca mini întru-n pămînt și n-am nici de comînd. VLAHUȚĂ, O. A. 138. Orbi! Orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul! ALECSANDRI, P. III 206. ♦ (Neobișnuit) înmormîntare. Și popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, IP. I 149. 2. (Mold.) Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau bătrînii pentru înmormîntare și pentru praznic. Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău și eu nu vreau să-mi pierd comîndul. CREANGĂ, P. 6. Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștea.Aracan di mini! Da cum să-fi dau un purcel, că aiștea-s tot comîndul tatei. ȘEZ. II 153.

COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).

2) comînd, a v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.

1) comînd n., pl. urĭ (d. a comînda. Ospăț (praznic) după înmormîntare, banĭ orĭ lucrurĭ pe care oameniĭ bătrînĭ și-ĭ adună ca să rămîĭe cu ce să fie înmormîntațĭ: a ajuns să-șĭ mănînce comîndu (adică „la mare sărăcie saŭ decadență”). – Vechĭ și cu-. V. disc, priveghĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comând (înv.) s. n., pl. comânduri

comând (înv.) s. n., pl. comânduri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comând, comânduri, s.n. – (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea, 1925); praznic. – Der. regr. din comânda (DEX, MDA).

comând, -uri, s.n. – (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea, 1925); praznic. – Der. regr. din comânda.

Intrare: comând
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comând
  • comândul
  • comându‑
plural
  • comânduri
  • comândurile
genitiv-dativ singular
  • comând
  • comândului
plural
  • comânduri
  • comândurilor
vocativ singular
plural
comândă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cumând
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comând, comândurisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Masă de pomenire a unui mort; mâncare care se servește la o astfel de masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hotărîrea ei e nestrămutată: tot ce are, pînă la sfîrșit va da la alții: numai banii de comînd și-i va opri. SADOVEANU, O. III 470. DLRLC
    • format_quote Ca mîni întru-n pămînt și n-am nici de comînd. VLAHUȚĂ, O. A. 138. DLRLC
    • format_quote Orbi! Orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul! ALECSANDRI, P. III 206. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Înmormântare. DLRLC
      • format_quote Și popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii de comînd. COȘBUC, IP. I 149. DLRLC
  • 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău și eu nu vreau să-mi pierd comîndul. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • format_quote Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștea. – Aracan di mini! Da cum să-ți dau un purcel, că aiștea-s tot comîndul tatei. ȘEZ. II 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.