CÚMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din fr., lat. cumulus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚMULUS m. Nori groși, albi, în formă de grămezi izolate, care prevestesc timp frumos. /<fr., lat. cumulus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÚMULUS s. m. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat. cumulus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cúmulus s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cúmulus n. (cuv. lat. care înseamnă „grămadă”). Fiz. Un fel de nourĭ în forma [!] de grămezĭ care se rezolvă de ordinar în ploaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink