O definiție pentru cumplitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cumplitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Sfîrșit, moarte.
Intrare: cumplitură
cumplitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||