cumplire sf [At: PSALT. 74/7 / Pl: ~ri / E: cumpli] (Înv) 1 Sfârșit. 2 Omorâre. 3 Potolire a foamei Si: cumplit¹ (3). 4 Pieire. 5 Neîndurare. 6 Faptă cumplită. 7 Zgârcenie.

‡ CUMPLIRE sf. 1 Sfîrșit ¶ 2 Strășnicie, grozăvie [cumplit].

cumplíre f. (V. cumplu, cumplit). Vechĭ. Sfîrșit. Cumplicĭune.

cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *-ire cf cumplit] (Înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-și potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.

‡ CUMPLI (cumplu) I. vb. tr. A nimici, a prăpădi. II. vb. refl. A se nimici, a se prăpădi, a dispare [lat. complēre].

cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.

cumpli (-lesc, -it), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).

CUMPLIRE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârșit, violență, vitregie.

cumplire s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CAP. CAPĂT. CRUZIME. FEROCITATE. FINAL. FINE. ÎNCHEIERE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. SFÎRȘIT. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

CUMPLI vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

cumpli vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.