CUMPĂTÁT, -Ă, cumpătați, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu măsură, stăpânit, sobru, așezat. – V. cumpăta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMPĂTÁT ~tă (~ți, ~te) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; sobru; auster. /Din cumpătat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMPĂTÁT adj. 1. v. calculat. 2. astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat. (Om ~.) 3. așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Cumpătat ≠ necumpătat, nesocotit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumpătát, -ă adj. Moderat, înfrînat, sobru. Adv. A trăi cumpătat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ Tranz. (Reg.) A cruța, a economisi; a menaja. 2. (Înv. și reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – Lat. *compitare (=computare).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. și pl. cumpăteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumpătéz v. tr. (d. cumpăt). Rar. Moderez, înfrînez, opresc de la ceva. Îndemn. Vechĭ. Mă sforțez, mă străduĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink