8 definiții pentru cumnăție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUMNĂȚIE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.
CUMNĂȚIE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cumnăție sf [At: LB / Pl: ~ii / E: cumnat + -ie] 1 Înrudire între cumnați (sau cumnate).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUMNĂȚIE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumnăție f. rudenie între cumnați.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cumnățíe f. Calitatea de cumnat. Rudenie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumnăție (rar) s. f., art. cumnăția, g.-d. cumnății, art. cumnăției
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cumnăție (rar) s. f., art. cumnăția, g.-d. cumnății, art. cumnăției
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cumnăție s. f., art. cumnăția, g.-d. cumnății, art. cumnăției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cumnățiesubstantiv feminin
- 1. Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Cumnat + sufix -ie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.