CUMNÁTĂ s. (pop.) tătăișă, (Transilv., Maram. și Ban.) șogoriță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnátă s. f., pl. cumnáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau bărbați) înrudite în acest fel. – Lat. cognatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMNÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fratele (soră) unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. /<lat. cognatus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMNÁT s. (Transilv., Maram. și Ban.) șogor, (Transilv. și Ban.) sogoran.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnát (cumnáți), s. m. – Fratele unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. – Mr., megl. cumnat, istr. cumnǫt. Lat. cognatus (Diez, I, 132; Pușcariu 422; Candrea-Dens., 438; REW 3755; DAR); cf. alb. kunat (Meyer 214), it. cognato (v. sard. cumnadu), prov. cunhat, cat. cunyat, sp. cuñado, port. cunhado. – Der. cumnată, s. f. (sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț); (în)cumnăți, vb. (a deveni cumnați); cumnăție, s. f. (gradul de rudenie între cumnați); cumnățesc, adj. (de cumnați); cumnățește, adv. (precum cumnații). Din rom. provin bg. kumnatul (Capidan, Raporturile, 231), rut. kumnat (Miklosich, Etym. Wb., 147; Candrea, Elemente, 407; Berneker 644).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnát s. m., pl. cumnáți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnát, -ă s. (lat. cognatus, cognat, d. con-, împreună, și gnatus, natus, născut; it. cognato, pv. cunhat, sp. cuñado, pg. cunhado; alb. kunát. D. rom. vine rut. kumnát. V. nat). Fratele orĭ sora soțuluĭ orĭ soțiiĭ. V. tătăișă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink