CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnățél s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumnățél, -ícă s., pl. eĭ, ele. Dim. d. cumnat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink