3 definiții pentru cumințel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumințel, ~țea a [At: DA / Pl: ~ei, ~e / E: cuminte + -el] Care este destul de cuminte (2).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+cumințel adj. m., pl. cuminței; f. cuminți, pl. cumințele

cumințel adj. m., pl. cuminței; f. sg. cumințică, pl. cumințele

Intrare: cumințel
cumințel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumințel
  • cumințelul
  • cumințelu‑
  • cuminți
  • cumințica
plural
  • cuminței
  • cumințeii
  • cumințele
  • cumințelele
genitiv-dativ singular
  • cumințel
  • cumințelului
  • cumințele
  • cumințelei
plural
  • cuminței
  • cumințeilor
  • cumințele
  • cumințelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)