3 definiții pentru cuminecăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuminecăciune sf [At: (a. 1679) LITURGHIA, ap. CP., 219/30 / V: ~men~ / Pl: ~ni / E: cumineca + -ciune] (Înv) 1-2 Cuminecare (1-2).
cuminecăcĭúne f. (d. cuminec. V. comunicațiune). Vechĭ. Comunitate, comunicațiune cu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cumenecăciune sf vz cuminecăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cuminecăciune
cuminecăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cumenecăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.