CUMINȚÍE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMINȚÍE f. v. CUMINȚENIE. /cuminte + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CUMINȚÍE s. v. ascultare, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, supunere, tact.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumințíe s. f., art. cumințía, g.-d. cumințíi, art. cumințíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumințíe f. Rar. Cumințenie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink