CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CUMETRÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni cumătru (unul cu altul). /Din cumătru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumetrésc, imperf. 3 sg. cumetreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumetreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cumătrésc (nord) și cumetrésc v. tr. (d. cumătru). Fac cumătru. V. refl. Mă fac cumătru. Îs cumătru: mă cumetream cu el. V. înrudesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink