opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; vinovat. – Culpă + suf. -eș.

culpeș, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: culpă + -eș] (Înv) Culpabil (2).

CULPEȘ, -Ă s. m. și f. v. culpaș.

CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Învechit) Culpaș, vinovat. De am fost culpeșă ție, m-ai osîndit. ODOBESCU, S.I 168. ◊ (Substantivat) Culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.

cúlpeș adj. Barb. de răŭ gust. Culpabil, vinovat.

CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. 2. Adj. Care este vinovat (de o infracțiune). Persoană culpașă. – Culpă + suf. -aș.[1]

  1. Var.: culpeș, -ă (după DEX’98 și alte surse) — LauraGellner

culpaș, ~ă smf, a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: culpă + -aș] 1-2 (Înv) Culpabil (1-2).

CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. ◊ (Adjectival) Persoană culpașă. [Var.: culpeș, -ă s. m. și f.] – Culpă + suf. -aș

CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană vinovată de o infracțiune. Pedeapsa butucului, obicinuită în Orient, se aplica culpașilor chiar la romani. ALECSANDRI, P. P. 95.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culpeș (înv.) adj. m., pl. culpeși; f. culpeșă, art. culpeșa, pl. culpeșe

culpeș (înv.) adj. m., pl. culpeși; f. culpeșă, pl. culpeșe

culpeș adj. m., pl. culpeși; f. sg. culpeșă, pl. culpeșe

culpaș (înv.) adj. m., s. m., pl. culpași; adj. f., s. f. culpașă, art. culpașa; pl. culpașe

!culpaș (înv.) adj. m., s. m., pl. culpași; adj. f., s. f. culpașă, art. culpașa; pl. culpașe

culpaș s.m., pl. culpași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULPEȘ adj. v. culpabil, vinovat.

culpeș adj. v. CULPABIL. VINOVAT.

Intrare: culpeș
culpeș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpeș
  • culpeșul
  • culpeșu‑
  • culpeșă
  • culpeșa
plural
  • culpeși
  • culpeșii
  • culpeșe
  • culpeșele
genitiv-dativ singular
  • culpeș
  • culpeșului
  • culpeșe
  • culpeșei
plural
  • culpeși
  • culpeșilor
  • culpeșe
  • culpeșelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: culpaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpaș
  • culpașul
  • culpașu‑
plural
  • culpași
  • culpașii
genitiv-dativ singular
  • culpaș
  • culpașului
plural
  • culpași
  • culpașilor
vocativ singular
  • culpașule
  • culpașe
plural
  • culpașilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpeș
  • culpeșul
  • culpeșu‑
plural
  • culpeși
  • culpeșii
genitiv-dativ singular
  • culpeș
  • culpeșului
plural
  • culpeși
  • culpeșilor
vocativ singular
  • culpeșule
  • culpeșe
plural
  • culpeșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culpeș, culpeșăadjectiv

  • 1. învechit Care a săvârșit o faptă condamnabilă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: culpabil culpaș vinovat
    • format_quote De am fost culpeșă ție, m-ai osîndit. ODOBESCU, S.I 168. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504. DLRLC
etimologie:
  • Culpă + sufix -eș. DEX '09

culpaș, culpașisubstantiv masculin
culpașă, culpașesubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană vinovată de o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vinovat
    • format_quote Pedeapsa butucului, obicinuită în Orient, se aplica culpașilor chiar la romani. ALECSANDRI, P. P. 95. DLRLC
etimologie:
  • Culpă + sufix -aș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.