CULPABILIZÁT, -Ă, culpabilizați, -te, adj. Care a fost considerat vinovat. – V. culpabiliza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULPABILIZÁ, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CULPABILIZÁ ~éz tranz. A considera culpabil; a face să se simtă vinovat. /<fr. culpabiliser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULPABILIZÁ vb. tr. a învinovăți. (< fr. culpabiliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CULPABILIZÁ vb. v. acuza, învinovăți, învinui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
culpabilizá vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizéz, 3 sg. și pl. culpabilizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
culpabilizá vb. I (jur.) A învinovăți ◊ „Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea.” R.lit. 6 XII 73 p. 8. ◊ „Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați.” Vatra III 88 p. 5; v. și sataniza (din fr. culpabiliser; DMN 1966; D. Urițescu CV 40; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink